Emily Loizeau-L’autre bout du monde

Toate bune si frumoase, m-am intors teafara si nevatamata din calatoria mult asteptata. Dupa un dus de 8 ore cu trenul( mai bine zis cu 3 trenuri) si un intors la fel de intortocheat si lung, vacanta s-a dovedit a fi prielnica pentru cortexul meu central, sinapsa dreapta de dupa ureche si muschii stomacali ce s-au contractat si s-au relaxat de n ori. Peripetii au fost, slava D., ca acolo unde sunt eu, hop si “trouble-ul” (nu mai punem la socoteala vreo 2 pahare sparte la gazda mea cea buna, impiedicaturi cat cuprinde si multe alte momente penibile demne de mine si de tot rasul).
Calatoria a inceput de la Lyon spre Chambery, cu un personal care arata ca IC-ul nostru. In acest tren, un domn la vreo 1,90 m lungime si 1 m latime, venit ca de pe „Amistad”, souriant ( cu un zambet demn de cartea recordurilor la capitolul distanta intre dinti), ma intreaba unde merg. Ii raspund politicos cum imi sta in fire si-mi zice, cu zambetul pe buze, ca merge in aceeasi directie, cu acelasi tren si ca i-ar placea sa continuam discutia. Am tacut ca in fata unui pluton de executie, am inghitit in sec din cauza streptoccocului din gat si m-am rugat la cerurile senine sa fie miloase. In cele din urma, ele(cerurile) s-au dovedit a fi miloase cu mine si nu si cu pasagerul sus-amintit.

La prima oprire in Italia, Bardonecchia, s-a efectuat controlul de rutina Carab(us)inieri- Pasageri posibil emigranti ilegali,traficanti de droguri, prostituate, proxeneti care s-au trezit sa calatoreasca cu TGV-ul din Franta in Italia, intr-o frumoasa dimineata de vineri. Nu mai zic ca politistul-lu’-peste a strambat de nas cand a vazut buletinul meu (si nu din cauza ca poza mea nu e reusita, ci din motive pentru care aveti capacitatea mentala sa va dati seama). Stam noi ce stam, si din plictiseala, admiram peisajul magnific: munti inzapeziti, creste alpine, roci calcaroase, alea alea. Si dintr-odata, stupoare! Vad sus-amintitul cu doi flics (argoul francez pentru sticlete, politai), cu mainile la spate in catuse. Ei nah, uite la cine pot sa am lipici! M-a pufnit rasul de situatie, mi-a parut rau pentru nenea, dar daca e malefic, sa plateasca!

In rest, vacanta s-a scurs fara alte evenimente cruciale pentru existenta mea in afara de faptul ca mi s-a indeplinit un vis (nu degeaba am spart paharele alea doua): am fost la Venetia, la carnavalul mult vestit. Atmosfera renascentista, ulite intortocheate, turistii galagiosi cu aparatul foto efectiv „integrat” in mana, mirosul nu foarte pregnant de alge (nu incercati Venetia vara), costume mai fastuoase decat pe vremea lui Ludovic al XIV-lea, toate ingredientele astea te transpun in alta lume. A fost o zi frumoasa, in care nimeni nu si-a mai rupt piciorul in prezenta mea , in care am facut besica la degetul aratator de atatea poze si care m-a destins la maximum. Cuvintele sunt de prisos, nu stiu cum sa descriu ceea ce am vazut si am simtit, singurul sfat pe care vi-l dau e ca acest orasel scump si mega-aglomerat merita vizitat (nu ca n-ati fi stiut deja asta). Cateva fotografii, sper, persuasive pentru voi si cei care v-ar finanta o calatorie in oraselul lui Marco Polo.

Informatii utile:
-TGV-ul de la Chambery la Milano costa 55 euro dus, insa trebuie sa-l cumparati din timp (cel putin o saptamana); atentie! Bilete fara loc nu se elibereaza;
- daca veniti in Franta si aveti de gand sa calatoriti, e important si esential sa va procurati o carticica „Carte 12-25”, foarte utila la reduceri uneori de pese 50%; aceasta costa 49€, insa banii vi-i scoateti treptat din reduceri;
- „fanii” mei ma pot gasi si pe facebook cu numele Toader Meri sau pe msn cu id-ul toadermaria@hotmail.com