Meri et la vie en rose

Pure observatii bazate pe propriile-mi experiente si trairi in 5 luni de viata multiculturala si intersanjabila…Ok, prea multe neologisme pe cm patrat. In termeni mai romanesti, o sa trancanesc despre ceea ce stiam inainte si ceea ce stiu acum despre popoarele lumii. Aproape toate. Sa zicem 50% din ele. Sau mai putin. Dar nu conteaza! Important e ca am invatat ceva. Asadar, purcedem la tocat popoarele si defectele lor:
- Sa incepem, naturelement, cu francezii: treaba aia cu moda simpla si lejera gen jeans uzati pentru baieti sau rochie uni, vaporoasa cu o esarfa chic pentru fete nu mai functioneaza…in ceea ce priveste nationalismul lor exagerat, ei, asta e adevarat (uneori duce spre ipocrizie sau ignoranta; nu spun de cate ori am fost intrebata daca abia astept sa ma intorc in BUDAPEST sau cum e sa traiesti intr-un regim comunist ->citeste si crede!); da, francezii mananca la ore fixe, nu lucreaza duminica, au un sistem care te pune sa umbli mult dupa hartagorii si semnaturi (uneori, mai mult decat la noi as zice), le plac glumele de bun gust cu o usoara tenta ironica (ceea ce se cheama plaisanterie), nu prea le au cu muzica si dansul,dar stiu sa iubeasca, sa faca cadouri, sa gateasca si sa manance mancare buna…sunt foarte mandri de al lor french kiss, iar daca mergi in Spania sau in orice alta tara latino-americana si spui ca esti francez, o sa ai parte de niste zambete si glume cu subinteles; asta pentru ca „francese=français=french=francez” inseamna…ei, detalii in privat!
- Polonezii, popor bun, trecut prin multe, fete fooooooarte frumoase si cuminti, toata lumea e catolica (am intalnit si cativa evrei…insa nu ca acei evrei din Vechiul Testament), nu prea le au cu franceza, la engleza sunt pe banda, e imposibil sa inveti ceva in poloneza avand in vedere ca oamenii astia nu au vocale in cuvintele lor!!! E incredibil!!! Cum sa n-ai vocale in cuvinte? Pffff,in afara de limba, romanii si polonezii se aseamana destul de mult la caracter si perceptii: mai batuti de soarta, dar mai descurcareti, mai saraci, dar mai instruiti…
- Amsterdam: zic Amsterdam si nu Olanda pentru ca am cunoscut o singura super tipa din capitala portocalie care a fost in Romania si a fost incantata; fata de gasca, petrecareata, iubea sa bea si sa fumeze….mi-a zis ca Red District ruleaza zi si noapte, 24 din 24, ca la White Sensation lumea ia pastile doar pentru dureri de cap sau de masele, ca in Amsterdam sunt atatea biciclete cat masini in Bucuresti si atatea masini cate biciclete in Bucuresti, ca baietilor le place sa se imbrace in fete si ca viata e frumoasaaaaa! Abia astept sa merg acolo!
- Popoarele din Nord- am sa le tratez impreuna pentru ca nu am vazut nicio diferenta esentiala intre natiuni..in general oameni linistiti, blonzi evident, carora le place alcoolul doar ca sa se incalzeasca, au si ei niste limbi de neinteles si de nevorbit, usor timizi la inceput, fac mare contrast cu italienii la decibelii produsi, nimic iesit din comun in ceea ce priveste popoarele nordice…
- Italienii, fratii nostri de sange roman- ei bine, aici depinde: am intalnit italieni furiosi si italieni prietenosi; sincera sa fiu, atitudinea lor fata de noi e la extreme, ori au o repulsie imediata ori incep sa iti spuna ca nu isi inteleg conationalii pentru razboiul ce l-au declarat romanilor din Italia…eu am intalnit ambele tipuri; trecand peste aspectele socio-politice actuale, in general cand spui italieni spui „pizza-pasta-mafia”, accentul lor e unic si il pastreaza in oricare alta limba ar vorbi, vorbesc mult si tare (am avut un vecin italian, in fiecare noapte avea prieteni la el in camera si vorbeau TAREEEEEEEEE despre problemele Chinei), gatesc mancare buenissima, nu se ataseaza de oameni, gesturi prietenesti gen imbratisari sau bisoux pe obraji rar vei primi din partea lor, poate niciodata…
- Extrapoland stereotipurile, trecem la alte continente si incepem cu Mexic: mari amatori de dans si muzica a la latina, salsa, samba, merengue, rumba, cha cha cha, cumbia, bachata, zouk si mai stiu eu ce alte muzici…E adevarat ca mananca al naibii de piperat, niste sosuri imposibil de iuti, nu mananca miezul painii (il considera a fi crud, si de aia mananca numai coaja), cei din nordul Mexicului sunt inalti, cei din sud sunt midget, sunt foar mandri de tara si cultura pe care o au (drept urmare, am ascultat timp de 2 ore povestea despre cum s-a nascut actualul drapel), nu prea ii suporta pe gringos, au fost uimiti cand le-am spus ca mai mult din jumatate din populatia feminina a Romaniei se uita la telenovele mexicane…oameni veseli in general…dar nu prea te poti baza pe seriozitatea sau punctualitatea lor…ca lipseste cu desavarsire , parerea mea!
- Iubirea mea…Argentina…tara cea mai europeana din America de Sud are unii din cei mai de treaba baieti pe care i-am intalnit in viata mea (va mai aduceti aminte de „fratele meu”…ei bine, e argentinian). Cele mai bune spaghetti, cele mai multe injuraturi, cel mai bun ceai (maté), cel mai bun „dulce de leche”=dulceata de caramel, cele mai frumoase momente cu Argentina le-am trait. Sunt, in general, catolici desavarsiti, se imbraca lejer, iau viata ca atare, au fete micute si frumoase, baieti inalti si f(l)ocosi, care canta la chitara led zeppelin (valen, am fost destul de clara?!), sunt mandri de capitala lor; daca esti argentinian, asta nu inseamna neaparat ca stii sa dansezi tango, iar daca stii sa dansezi, bravo tie!
- Ceea ce e foarte bizar despre popoarele care vorbesc spaniola e faptul ca „spaniolele” lor sunt diferite: in primul rand, accent diferit, in al doilea rand, pronuntie diferita, in al treilea rand cuvintele grele sunt si ele diferite! Mexicanii vorbesc de parca le-ar lipsi molarii, peruanii de parca n-ar avea limba, iar argentinienii de parca n-ar fi dotati de val palatin. Totusi, jumatate din populatia feminina a Romaniei i-ar putea intelege!!!!!!!!!!
- In ceea ce priveste continentul din emisfera boreala, despre SUA-nieni pot sa va spun ca au niste fete bineeeee dezvoltate (mai recent, am auzit ca Franta nu mai importa pui din SUA din cauza hormonilor care ajuta atat puiul, cat si omul care-l mananca, sa creasca…in dimensiuni!); mai mult, stiti sigur treaba aia cu „America-tara tuturor posibilitatilor”? Ei, pare-mi-se, pentru cei de acolo, Europa e sansa sa faci orice! In materie de distractie, posibilitati, oportunitati si modalitati; drept urmare, zecile de americani care i-am intalnit la Lyon si Barcelona. Mai la nord, Canada trimite si ea destul de multi studenti si calatori prin Europa, care in marea lor majoritate, vin sa isi cunoasca vechile radacini din Polonia, Irlanda sau Romania (avand in vederea ca populatia Canadei e construita, la baza, din imigranti europeni)!
- Ne mutam peste celalalt ocean si aterizam in China…Multe de zis aici, desi chinezii cu care am vorbit au fost putini,va zic indata de ce. Dupa cum stiti, cultura super bogata, oameni numerosi, ceea ce ii face numerosi si in orice colt din lume. Au o bucatarie gustoasa, ar fi bine sa fii de fata cand ti se gateste mancare chineza asta pentru siguranta personala (DA, mananca carne de caine si pisica, dar in Europa e mai greu de gasit), de obicei ii vezi in grupuri de la 2 in sus, vorbesc rar cu strainii din varii motive: dificultatea de exprimare in alta limba data fiind diferentele enorme intre chineza si orice alta limba pamanteana, timiditatea stramoseasca, frica de a fi luati in ras, complexul rasial etc. Insa, pe langa toate acestea, in general sunt mandri de tara pe care o au, si daca incerci sa le pui intrebari despre problemele care exista in China, in general nu ti se va raspunde concret din cauza sistemului care pare inradacinat in orice cortex chinez (de exemplu, vorbind cu un chinez despre tema saraciei in China, gen statistici OMC care spun ca jumatate din populatia Chinei traieste sub nivelul minim de saracie, am primit niste raspunsuri evident de evazive gen „nu e adevarat! Studentii primesc bani sa mearga la scoala! Sunt niste aberatii, exagerari! Etc. de parca as fi fost Mao Zedong cu o secure si un ciocan in mana…). In afara de asta, eu am certitudinea ca poporul asta o sa conduca lumea…in curand…
- Zburam peste insule si mari si ajungem in Australia si Noua Zeelanda (nu prea vad mare diferenta intre aceste teritorii alea Commowealth-ului britanic): popoare blonde, adora Europa pentru climatul lor mai racoros si pentru magazinele de unde poti cumpara un pachet de tigari la orice ora din zi sau noapte (asta pentru ca ei au numai supermarket-uri deschise de luni pana sambata), daca vin in Europa, vin in toata Europa (adica incep din Europa de Vest si ajung in Europa de Est, dupa ce au trecut prin Europa de Nord si cea de Sud) , asta pentru ca daca avionul e scump si dureaza 24h, incluzand vreo 3 escale; mananca europeneste (tot din cauza ca sunt si ei imigranti la radacini- de ex, un prieten a pregatit o cina australiana la care am mancat spaghetti a la bolognese).
- Africa, Africa: cultura, obiceiuri, mentalitati totalmente diferite. Si ei mananca piperat, de obicei cu mana, direct dintr-un bol mare care-l aseaza in mijlocul mesei, toti vorbesc franceza, buni la matematica si chestii inginereseti, cam afemeiati as zice (gen „prinde tot ce pica”).
In conluzie, voi incheia apoteotic vorbind despre felul cum sunt perceputi romanii in afara granitelor noastre. In general, ai parte de vreo cateva stereotipuri gen: toti tiganii sunt romanii, romancele sunt frumoase sau toate prostituatele din Europa de Vest sunt romance, romanii sunt saraci, Romania e o tara slava (ex. „nu-i asa ca tu intelegi rusa, avand in vedere ca e apropiata de romana?”), studentii romani sunt buni la limbi straine si informatica, doctorii romani sunt dotati etc. Daca intrebi un extra-european ce cunoaste el despre Romania, ti se va raspunde: Dracula, Transilvania si cam atat. Numeroase discutii am purtat pe aceste teme, incercand sa le explic bietilor oameni ca Dracula e un mit, o fantasma, domnitorul care ii tragea in teapa pe cei rai nu le bea sangele dupa ce acestia mureau, Transilvania nu e o tara, ci o regiune din Romania, tiganii sunt o minoritate din Romania cu origini indiene care a gasit un climat calduros la noi in tara, suntem o tara la fel de latina ca Italia sau Franta, drept urmare usurinta cu care invatam limbi din aceeasi familie, avem o cultura mai apropiata de Europa de Vest chiar daca ne scaldam intr-o mare de tari slavo-balcanice…Greu sa schimbi un stereotip atunci cand e un stereotip…In fine, simt ca mi-am facut datoria de cetatean roman chiar daca in experientele pe care le-am avut am trait si momente neplacute in care am fost intrebata daca avem televizor in Romania sau daca cunosc tiganii ce cersesc in centrul Lyon-ului…Imaginati-va voi cat trebuie sa muncim ca sa schimbam o opinie ce se propaga deja la nivel european. Pentru asta exista ERASMUS, nu-i asa?